În Dealul Schinoasei se instituie oficial cenzura
Noua „reorganizare” va costa, cel puţin, 16 milioane de euro
Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) a aprobat, în şedinţa ordinară de ieri, proiectul de reorganizare a Companiei „Teleradio-Moldova”. Prin acest concept, propus de Consiliul de Observatori (CO) al Companiei aşa-zise publice, se instituie oficial cenzura în Dealul Schinoasei. Cei care mai sperau la o îmbunătăţire a stării de lucruri din audiovizual, ar trebui să-şi ia adio de la aceasta.
Valentina Baciu
Actuala conducere a Companiei, care a avizat conceptul, şi CO, care l-a adoptat, vorbesc despre „modernizare”, în timp ce varianta scrisă a Concepţiei este un model de gândire perimată şi de revenire în forţă la cenzura de altădată. Atât Mariana Şlapac, preşedintele CO, cât şi directorul Radioului, Veaceslav Gheorghişenco, şi cel al postului naţional de televiziune, Adela Răileanu, au spus, ieri, în şedinţa CCA, că scopul reorganizării ar fi îmbunătăţirea calităţii programelor şi sporirea creativităţii jurnaliştilor. Din păcate, textul documentului adoptat promovează cu totul alte idei - cenzurarea şi constrângerea jurnaliştilor. Am putea aduce o sumedenie de argumente, dar ne limităm doar la câteva, din capitolul „Obligaţii generale şi deontologice”:
„Art. 6. TV publică asigură în orice clipă realizarea şi programarea gratuită a declaraţiilor şi comunicatelor
preşedinţiei, parlamentului şi guvernului fără limită de durată”. Cu alte cuvinte, în viziunea autorilor noii concepţii, discursurile puterii vor trece mereu pe verde, pentru că aşa spun normele lor „deontologice”.
„Art. 8 „M 1” difuzează principalele dezbateri din parlamentul RM, în coordonare cu Biroul parlamentului, potrivit modalităţilor decise de comun acord”. (Poate că Biroul parlamentului va indica şi din ce unghi să fie filmate şedinţele?).
„Art. 12. „Moldova 1” difuzează, la ora potrivită de audienţă, mesajele şi informaţiile poliţiei rutiere, conform înţelegerilor reciproce. Înainte de programarea lor ele sunt vizionate şi pot fi respinse, dacă e cazul”. O altă noutate „deontologică”: de acum înainte, nu vom mai vedea sau auzi la „M 1” despre implicarea autoturismului preşedintelui în vreun accident rutier, dacă acesta ar avea loc.
„Art. 13. „M 1” difuzează, la o oră de audienţă potrivită, emisiuni destinate informării consumatorului. Până la difuzare ele sunt vizionate şi pot fi respinse, dacă e cazul”. Nu e greu să deduci care anume emisiuni vor fi respinse şi care vor rămâne pe post.
Textul Concepţiei abundă în exemple similare. Conform art. 4.2, la capitolul „Difuzarea politicii, parlamentului şi politicienilor”, „redactorii şi jurnaliştii care propun să intervieveze lideri ai partidelor trebuie să obţină consimţământul redactorilor şefi din timp”. La fel e şi cu sondajele din stradă şi demonstraţiile publice (5.9.1.A. Decizia de a difuza o demonstraţie nu trebuie comunicată nimănui din afara IPNA).
Dincolo de limbajul de lemn, bate la ochi diletantismul cu care autorii formulează diferite definiţii. De exemplu, ei fac următoarea clasificare a partidelor: „Partidele guvernamentale sunt acele partide care au semnat o coaliţie sau un contract de colaborare, iar partidele de opoziţie sunt toate celelalte privite ca individuale”. Tot din Concepţie aflăm că, pe viitor, conducerea Companiei „Teleradio-Moldova” intenţionează să semneze un Acord privind reflectarea activităţii guvernului, de parcă până acum radioul şi televiziunea nu ar fi abuzat destul de asemenea subiecte.
Documentul, repetăm, e scris într-un limbaj agramat, creând impresia că a fost elaborat intenţionat în „limba moldovenească” de persoane foarte departe de domeniul pe care îl vizează. Jurnalismul de investigaţie este numit „jurnalistică investigatoare”, iar despre ştiri aflăm că ar fi „categoria de bază a jurnalismului”. „Ele trebuie să fie clare, să nu ducă în eroare, exacte, să nu fie nişte comentarii dar să fie fapte”. În articolul referitor la „Terminologia politică” ni se atrage atenţia: „Fiţi siguri de nuanţele lingvistice. De ex: folosirea cuvântului „cere” şi „spune”. Dacă pentru o parte folosim cuvântul spune, iar pentru cealaltă parte cuvântul cere, atunci facem ca una din aceste părţi să fie mai credibile.” (Aţi înţeles totul, nu-i aşa?!).
Conceptul urmează să fie aprobat de guvern şi parlament. Costurile proiectului se ridică la cel puţin 16 mln. euro. Pentru a aduna fonduri, conducerea Companiei propune şi o taxă lunară obligatorie pentru recepţionarea posturilor naţionale, astfel încât să plătim dublu pentru „modernizarea” de faţadă.
Sursa: http://www.timpul.md
Print
|
