Presedintele CCA, Marian Pocaznoi, vorbeste despre proiectul noului Cod al audiovizualului si ne explica de ce opteaza pentru redactarea actualei legi, dar si cum vede reglementarea productiei video pe net.
Parlamentarii spun ca pregatesc un nou Cod al audiovizualului, desi proiectul nu a fost prezentat spre dezbateri publice, deocamdata, ce schimbari asteptati si ce este imperios necesar de revazut in audiovizualul moldovenesc?
Din cate cunosc, societatea civila, mai exact Asociatia Presei Electronice, Centrul Independent de Jurnalism si Asociatia Presei Independente, au pregatit un nou proiect al Codului audiovizualului. Acesta a fost supus dezbaterilor publice in lunile noiembrie-decembrie, anul trecut, la care am participat si noi, alaturi de reprezentanti ai Consiliului Europei si experti europeni. Principalele obiectii s-au referit la faptul ca proiectul de document este prea voluminos si detaliat.
Eu insa nu as putea afirma ca acest proiect prezinta ceva inedit, pentru ca circa 60% din prevederi sunt existente in actualul Cod, la care se mai adauga directiva europeana din martie 2010 privind continutul audiovizualului, prin care este reglementata activitatea noilor televiziuni liniare, internet si televiziuni digitale.
Consider ca ar fi mult mai bine sa efectuam modificarile si ajustarile de rigoare in actualul Cod al audiovizualului decat sa adoptam unul nou. Acest lucru depinde, in primul rand, de legiuitori. Pana la urma, nu conteaza daca va fi adoptat un nou cod sau va fi modificat cel existent. Ceea ce prezinta interes este faptul ca CCA sa dispuna de parghiile si instrumente necesare pentru a putea implementa eficient legislatia in vigoare.
autoritatea de reglementare a audiovizualului trebuie sa se ocupe inclusiv de reglementarea audiovizualului pe internet
Credeti ca numarul tot mai mare de productie video si audio difuzata pe net ar trebui reglementata cumva si, daca da, atunci considerati ca de noua media ar trebui sa se ocupe tot CCA? De ce?
Acum 2-3 ani am studiat aceasta problema in cadrul unei vizite la Consiliul Superior al Audiovizualului din Franta. Am cazut de acord ca televiziunea pe internet este foarte greu de reglementat si monitorizat. Solutia pe care au identificat-o francezii este ca toti cei care au televiziune pe un domen cu terminatia „.fr” sa obtina o licenta. Noi, ca membri ai Platformei Europene privind autoritatile de reglementare in domeniul audiovizualului, participam, de doua ori pe an, la reuniunile la care se discuta despre reglementarea internetului.
Parerea mea este ca autoritatea de reglementare a audiovizualului trebuie sa se ocupe inclusiv de reglementarea audiovizualului pe internet, adica tot ceea ce se refera la televiziuni si radiouri. Avand in vedere ca majoritatea posturilor de televiziune si de radio au si versiunea pe internet nu ar fi o problema pentru CCA sa faca o monitorizare. Mai problematic este doar in cazul televiziunilor care apar pe net si nu au versiunea traditionala, adica pentru micile ecrane. Dezvoltarea noilor tehnologii va duce la utilizarea tot mai intensa a versiunilor on-line ca fiind mai putin costisitoare, de aceea trebuie neaparat sa avem in vedere si aceasta cale de comunicare.
Nici astazi si niciodata pana acum legislatia privind proportia emisiunilor in limba de stat nu a fost respectata de majoritatea posturilor TV si radio, cei mai multi spalandu-se pe maini prin subtitrarea in romana a filmelor. Credeti ca aceasta norma in general este viabila, dat fiind numarul enorm de posturi retransmise de operatorii locali?
Aceasta norma trebuie sa fie viabila. Daca se doreste dezvoltarea acestui sector, atunci radiodifuzorii au obligatia, atat legala, cat si morala, de a investi in produsul autohton.
Deja de prea mult timp unii radiodifuzori, pur si simplu, paraziteaza pe seama retransmiterii unor posturi din strainatate, folosindu-se de lacunele legislative. Pentru a solutiona aceasta problema, acum o luna am aprobat un proiect de decizie prin care am stabilit ca radiodifuzorii, pentru inceput, sa dispuna de minim 30% produs autohton, apoi anual aceasta cifra sa creasca cu 5-10%, pana vor ajunge la circa 50% produs autohton. Astfel, intelegand ca piata publicitara de la noi nu este atat de dezvoltata, am venit in intampinarea radiodifuzorilor, inaintand Parlamentului propunerea de a modifica Codul audiovizualului privind dezvoltarea mai multor forme de publicitate.
In Codul audiovizualului este prevazut expres ca incepand cu 1 ianuarie 2010, radiodifuzorii vor avea in emisie 80% produs autohton, propriu si opere europene. Problema consta in faptul ca nu este specificat clar si delimitat cat la suta trebuie sa fie produs autohton, cat produs propriu si cat opere europene. Sa luam, de exemplu, un post TV care retransmite un canal de televiziune din Romania – in Romania totul poate fi considerat opera europeana. Alt exemplu, este atunci cand radiodifuzorii nostri cumpara produse din Federatia Rusa, respectiv acestea devin produse proprii prin simplul fapt ca sunt cumparate. Din aceste considerente, am elaborat proiectul de decizie care stipuleaza clar ca 30% din volumul serviciilor de programe ale radiodifuzorilor va constitui productie autohtona.
toti au pareri diferite vizavi de faptul ce inseamna proprietate privata a audiovizualului
Am vazut nemultumirea unor patroni de televiziune de fenomenul pirateriei in Republica Moldova. Ce poate face CCA pentru combaterea acestui fenomen si ce ati facut deja?
In ultima perioada suntem permanent atacati de un ONG si de un post de televiziune referitor la nerespectarea drepturilor de autor. In acest sens, ne-am adresat Parlamentului pentru a ne explica daca aceste atributii sunt de competenta CCA. Codul audiovizualului contine o norma prin care CCA poate aplica sanctiuni pentru nerespectarea regimului juridic al proprietatii audiovizualului. Am discutat cu juristii, dar toti au pareri impartite vizavi de faptul ce inseamna proprietate privata a audiovizualului: poate fi vorba si de studio, si de echipamente, si de sediu. In art. 18 din cod este stipulat ca radiodifuzorii trebuie sa respecte proprietatea intelectuala si dreptul de autor in conformitate cu legislatia in vigoare. Daca analizam Legea privind drepturile de autor si drepturile conexe putem lesne observa lista organelor competente in domeniu care pot aplica sanctiuni pentru nerespectarea dreptului de autor, si anume Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Vamal si instantele de judecata.
CCA de fiecare data solicita aceste contracte de la radiodifuzori, insa nu poate fi sigur de veridicitatea lor. In cazul in care apar anumite dubii, acestea sunt transmise spre examinare Ministerului Afacerilor Interne. Chiar in lunile septembrie-octombrie, anul trecut, am remis catre MAI toate contractele, la care ni s-a raspuns ca este nevoie de timp pentru a fi examinate.
Consider ca putem prelua experienta statelor europene, unde exista institutii specializate pentru monitorizarea modului de respectare a drepturilor de autor. CCA nu poate face acest lucru, de aceea este binevenit ca aceste atributii sa revina unor organe competente. Intr-adevar, noi monitorizam continutul programelor TV si radio, dar nu si al publicitatii, de exemplu, pentru care exista Agentia Nationala pentru Protectia Concurentei. La noi, lumea are tendinta de a crede ca tot ce este plasat la posturile TV si radio tine de competenta CCA, dar nu este chiar asa.
Anterior colegii dvs. reclamau imposibilitatea depistarii incalcarilor admise de operatorii din audiovizual pe motiv ca CCA nu are echipament si personal pentru monitorizarea audiovizualului local. Ati facut intre timp rost de tot ce era necesar? Cum urmariti executarea legii?
In anul 2008 a fost procurat echipament tehnic in valoare de 3 milioane de lei. Acesta permite captarea si inregistrarea semnalului pentru 15 posturi de televiziune si 20 de posturi de radio si pastrarea in arhiva a inregistrarilor TV pentru o perioada de 2 luni si a materialelor radio pentru 1 an.
Din punct de vedere tehnic, nu avem probleme cu radiodifuzorii din Chisinau, dar ducem lipsa la capitolul personal. La moment, in CCA doar 6 persoane se ocupa de monitorizare. Ca sa intelegeti esenta lucrurilor, trebuie sa stiti ca pentru a monitoriza 24 de ore de inregistrare, o persoana are nevoie de 3-5 zile. In viziunea mea, solutia ar fi majorarea statelor de personal ale CCA cu cel putin 12 persoane, insa, din pacate, sunt anumite masuri de austeritate impuse de Guvern pe care trebuie sa le respectam.
Referitor la televiziunile locale, situatia este total diferita. Practic, suntem pusi in situatia ca monitorii nostri sa se deplaseze in localitatea in care activeaza radiodifuzorul si, timp de o saptamana, sa efectueze inregistrari, dupa care sa revina la Chisinau si sa le analizeze. In asemenea conditii va dati seama ca, din punct de vedere cost-eficienta, preferam sa ne concentram pe posturile cu acoperire nationala.
Un avantaj in acest caz ar fi utilizarea posibilitatilor oferite de o serie de operatori. Ma refer aici la faptul ca Moldtelecom, de exemplu, ofera acces la 3 posturi regionale – SOR TV Soroca, Elita TV Rezina si postul public din Gagauzia. Dar, iarasi, sunt nevoit sa spun ca nu avem suficienti oameni. Statele de personal au fost aprobate inca in 1995, odata cu infiintarea CCA. De atunci situatia s-a schimbat radical, in 1995 isi desfasurau activitatea 10 posturi TV si 5 de radio, in prezent sunt inregistrati 45 radio, 43 TV prin eter si 180 prin cablu, numarul de radiodifuzori a crescut considerabil, respectiv si volumul de munca. In momentul de fata, in cadrul CCA activeaza 31 de persoane, dintre care 9 sunt membri.
UTA Gagauzia face parte de Republica Moldova iar pe teritoriul RM unica autoritate competenta in domeniu este CCA
In ce masura controlati situatia de pe piata din Gagauzia, pentru ca autoritatile din autonomie insistau la un moment dat sa se detaseze de tutela CCA?
Este o problema delicata. Avand in vedere faptul ca Gagauzia este o unitate teritoriala autonoma (UTA) speciala in componenta Republicii Moldova, iar pe teritoriul Republicii Moldova singura autoritate competenta in domeniu este CCA, respectiv eliberarea licentelor de catre UTA Gagauzia pentru posturile TV prin cablu de acolo este ilegala.
Am apelat la Parlamentul Republicii Moldovei, am verificat impreuna cu Agentia Nationala pentru Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiei si cu Centrul National de Frecvente Radio, am constatat ca acesti agenti intr-adevar activeaza si am transmis informatia respectiva catre organele competente, printre care Procuratura Generala, CCCEC si Inspectoratul Fiscal. Situatia insa, nu s-a schimbat. La moment, acesti distribuitori sunt obligati sa intre in cadrul legal prin controalele facute si deciziile de sanctionare pe care le-am transmis institutiilor abilitate si care sunt publicate in Monitorul Oficial.
Am incercat sa discutam de mai multe ori cu reprezentanti din Gagauzia si cu distribuitorii din regiune si am inteles ca problema consta in conditiile impuse de CCA, precum difuzarea posturilor pentru copii in limba romana, incheierea contractelor de drept de autor etc.
Unele persoane din conducerea sustin ca legea cu privire la autonomia Gagauziei le permite initierea unor genuri de activitate economice, iar in viziunea lor, audiovizualul face parte din asemenea gen de activitate.
Pentru a-i atrage in campul legal, vom utiliza toate caile posibile, inclusiv si cele amiabile.
In general, parerea dvs., cum se poate dezvolta audiovizualul autohton in conditiile unei piete de publicitate mai mult decat modeste si a unor legi destul de restrictive?
In viziunea mea, Codul audiovizualului nu este restrictiv. Acum pregatim propuneri de modificare a codului in conformitate cu directiva europeana din martie 2010 privind continutul audiovizualului. Aceasta directiva prevede numeroase forme de publicitate si sponsorizare. Daca acum publicitatea se difuzeaza doar in calup publicitar aparte, atunci dupa implementarea directivei mentionate, publicitatea va putea fi transmisa prin partajarea ecranului, plasarea de produs in timpul unei emisiuni etc.
In acest mod vor aparea mai multe tipuri de publicitate prin care radiodifuzorii vor putea obtine mai multi bani. Totodata, vom continua sa solicitam ca radiodifuzorii sa realizeze mai multe produse autohtone, in cadrul carora sa plaseze aceasta reclama. Atat timp cat in Republica Moldova vor predomina canale straine, nu va exista o concurenta loiala si nu vom avea produse locale de calitate.
Ion Toma
Sursa: http://allmoldova.com
Print
|
